Dragoste de mamă

Ești sădit în sufletul meu ca o floare. Te-am crescut cu grijă și cu dor, așteptând cuminte să cunosc culoarea petalelor tale și zborul aripilor de vise. Gândurile-mi zburau în stoluri în nopțile fără de tihnă când chipul tău îl căutam în stele. Departe însă de orice vis, oricât de frumos și tandru, mi-au apărut aievea ai tăi ochi mari, întrebători, în care ascunzi comori pierdute în adâncuri. Ești tu, al meu cadou umplut cu împlinire. În pumnii-ți mici ții bine strâns  a noastră fericire. Tu îmi surâzi, iar soarele răsare. În râsul tău, un curcubeu apare. Prin gânguritul tău, cerul prinde culoare. Oftezi la pieptul meu și timpul se oprește în loc, păsările cerului amuțesc și vântul pare să adie doar pentru tine.

Te-afunzi la sânul meu și adormi liniștit. Zâmbești, te scuturi. Oare ce vezi tu oare? Mirosul tău dulce mă duce cu gândul la „acasă”, la o zi de vară răcoroasă, când privești pe geam picăturile calde de ploaie ce brăzdează văzhudul și se odihnesc pe iarba însetată. Obrazul tău catifelat îmi înconjoară inima cu bătăi de aripi a mii de fluturi și vreau să opresc timpul în loc. Să simt mereu mânuțele tale ce-mi caută fața și răsuflarea caldă ce-mi împlinește viața.

Oare de când am început să te iubesc? Te-am iubit de la începuturi?  Odată cu cea de a doua liniuță pală ce urma să-mi schimbe viața atât de radical? Să fie de când ți-am zărit chipul pentru prima oară la ecograf? Sau oare de când ți-am auzit inimioara pâlpâind? Poate totuși de când ți-am auzit glăsciorul, acel plânset slab care mi-a adus în ochi atâtea șiroaie de lacrimi încât abia am reușit să te întrezăresc: mic, înfofolit, cu fățuca ta roșie și ochișorii închiși. Dar nu, nu atunci. Când am primit în brațele-mi goale o mogâldeață caldă ce mi s-a lipit de sân și ofta ca un om mare? Nu, atunci doar ai făcut să înflorească bobocul sădit cu atâtă grijă în inima mea. Te iubesc dinainte să te știu, doar ești sădit în inima mea.

Luca la doar 5 zile

Luca la doar 5 zile

Anunțuri

A fost odată ca-n povești

Pentru cel care m-a învățat să iubesc și să mă las iubită.

Dacă este ceva ce am învățat până acum asta trebuie să fie de a nu spune niciodată, niciodată. Viața, așa cum este ea, clar ascunde pentru fiecare, în secunda în care ne așteptăm mai puțin, acel element minuscul care ne va schimba cursul vieții pentru totdeauna.

Anul 2009 trebuie să fi fost unul dintre cei mai ploioși ani. Frecventam cursurile de franceză de la institutul Fides. Mă încăpățânasem să învăț cât mai bine această limbă. Cu un an și ceva înainte, mă înscrisesem la cursul de începători. Acum, ajunsă la ultimul curs jubilam la gândul că în sfârșit voi reuși să vorbesc și eu corespunzător această limbă. Continuă lectura

A defula versus a refula

Limba noastră românească este plină de capcane și noi o folosim tare prost, sărmana!

Indiferent de contextul în care ați folosit verbul a refula în cam 99% din cazuri, verbul este confundat cu a defula. De ce confuzia? Pentru că așa s-a împământenit, așa l-au folosit apropiații, profesorii sau chiar alți oameni avizați.

Ei bine, toți l-au folosit anapoda. Căutați de curiozitate pe dexonline sau răsfoiți Dex-ul din dotarea personală și vă veți convinge. Cel mai greu vă va fi să îi convingeți pe cei din jur.

Reacția șefilor la muncă a fost una destul de copilărească, (utilizasem verbul într-un email și au ținut să îmi atragă atenția că termenul corect este a refula). Le-am demonstrat contrariul. Au fost oare bucuroși să învețe ceva nou? Nu. Concluzia a fost: noi îl folosim cum l-am folosit și până acum. Cred că un cal are o viziune mai de ansamblu.

Pentru a vă scuti de drumuri până la dex, îmi permit să vă copiez aici de pe dexonline definiția celor 2 verbe.

 

REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe, reprezentări, idei sau tendințe neplăcute, care contrazic conștiința morală a individului. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DEFULÁ, defulez, vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. ♦ (Fam.) A-și descărca sufletul. – Din fr. défouler.

A nu-mi fi cu bănat, intenția este doar de clarificare, nu de insultare. Și eu am fost uimită de confuzia pe care o făceam.

 

Homo-sapiens-cavalerius

Locurile cele mai bune pentru a ochi un Homo-sapiens-cavalerius sunt evident mijloacele de transport în comun, unde acest specimen pe cale de dispariție se ascunde timid în spatele aifonului, revistei cancan sau a ziarului libertatea. Chiar și la vedere, acesta are o privire pierdută, pe semne se gândește la surații lui de mult apuși în bătălia cu bunele maniere. La fel de bun este și locul de muncă, unde îl găsim savurând o țigară și așteptând colegele de breazlă să îi țină ușa.

Homo-sapiens-cavalerius a fost pentru ultima dată observat în stare pură spre sfârșitul secolului XVIII, începuturile secolului XIX. Pe atunci, se distingea printr-un joben pe care îl utiliza la salutarea specimenelor de sex feminin, prin ținerea ușilor, răbdarea cu stoicism a statului în picioare în favoarea sexului frumos și salutarea respectuoasă a acestora. Odată cu distrugerea climatului său natural și modernizarea locurilor pe care acest rar specimen le frecventa, putem întâlni în zilele noastre cam unul la 100 de exemplare.

Mai mult, în urma unor studii îndelungate, s-a observat tendința exemplarelor femelelor de a prelua această caracteristică, numită cavalerism, față de suratele mai înaintate în vârstă, cu pui în brațe și chiar față de foștii cavaleri, cedând cu mărinimie din drepturile lor.

Un specimen reprezentativ al acestei categorii, a fost surprins într-o zi ploioasă în aglomeratul tramvai 41. Masculul ocupa un loc în poziție șezut în timp ce femelele încercau a-și menține echilibrul. Vârsta acestui specimen era cuprinsă între 35-45 de ani, podoaba capilară, deși dată cu substanțe diferite, era clar o coamă a trecutului. Pantalonii scurți și mult prea mulați ai acestuia denotă faptul că este totuși în putere iar converșii și șosele scurte faptul că nu are o familie și este în căutarea unei partenere.

În jurul acestui mascul vibrează o groază de femele, de vârste diferite. Ne atrage atenția o femelă gestantă. Masculul nu arată niciun interes față de aceasta și ignoră complet instinctul de cavalerism.

Putem declara că pe zi ce trece despre această caracteristică, odată atât de populară, dorită și cătată și în zilele noastre de către femelele acestei specii, este în curs de dispariție completă.

Urăm mult succes suratelor în căutări!