Alăptatul după cezariană…?

În România numărul operațiilor de cezariană crește îngrijorător de la un an la altul; dar nu vreau să ating această temă. Nu acum. Ceea ce este și mai îngrijorător este numărul proaspetelor mămici care renunță la alăptare, tot în creștere este și el.

Scuze se găsesc de care mai de care:

„Nu am lapte, dacă am născut prin cezariană, cum să am?”

„Laptele meu nu este bun!”

„Mă doare când alăptez și am făcut ragade. Dacă îl las să sugă rănile nu se vor vindeca niciodată!”Măi fetelor (sau domnilor interesați), nu știu de unde sunt scoase perlele acestea, așa că voi da vina scurt pe doi pe neinformare. Cu un pic de lectură, cu ajutorul unui consultant în lactație și un pic mai multă ambiție (să fim serioși în primele săptîmâni cu un pui mic acasă este mai mult haos) orice este posibil. Chiar și alăptatul după cezariană.

Imediat după cezariană?! Da!

După experiența prin care am trecut după operația de cezariană de la Elias și asistentele de la neonato care m-au nenorocit, nu au acordat pic de atenție dacă piticul papă la sân dar în schimb l-au îndopat cu lapte praf, credeam că nu voi putea alăpta de nicio culoare.

Ragadele au apărut și ele ca să îngreuneze situația, de a doua zi. Sângele curgea de mamă-mamă, mameloanele cu cratere, un spectacol de groază. Să vă zic cum se simțea când se lipea vreun material de sâni? Imaginați-vă o julitură în genunchi de care s-a lipit pansamentul și înmulțiți cu …. o mie? Puțin spus.

V-ați speriat? Nu vă mai vine să alăptați? Dar dacă v-aș spune că relele astea nu au durat mai mult de o săptămână și că, la 10 luni după naștere încă alăptez? Ce cadou mai frumos puteți să îi faceți copilașului vostru decât să îl alăptați? Bucurie pe care o veți resimți din plin: micuțul la sân, uitându-se cu ochii mari la tine, zâmbind printre supturi și simțindu-se protejat și iubit, punând mânuța lui mică pe piept și ținându-se strâns. Există ceva mai frumos?!

Ce puteți face pentru răni? Garmastanul ajută. Lanolina ajută. Sânii scoși la aer ajută. Totul poate fi de folos când există ambiție. Stiți vorba aia? Where there is a will, there is a way!

Cum a fost la mine: ghinionul a fost o complicație în urma clismei ce a urmat după operație. Motiv pentru care m-am deshidratat cumplit, nu puteam mânca sau bea lichide.

Vineri l-au scos pe micuț, sâmbătă l-am văzut și i-am dat țiți (sau mă înfoiam eu că îi dau…), duminică am ajuns acasă și am constatat că … nu e lăptic! La mai bine de 48h de la naștere. Oricine ar fi renunțat și s-ar fi împăcat cu ideea.

Am pus mâna pe telefon, disperată, plângând, am sunat-o pe dna. Georgeta Mușat, un om cât o mie, cu specializări și diplome câte-n lună și în stele, o voce blândă, optimistă și încrezătoare în puterile fiecărei male de a putea alăpta. M-a liniștit, m-a sfătuit ce pot face pentru a nu agrava situația până va reuși să ajungă la mine.

Marți dimineața, la 96h de la naștere, înarmată cu cea mai grea și ciudată pompă electrică pe care am vazut-o vreodată și cu un zâmbet cald pe buze, era la mine: hai să ne apucăm de făcut lăptic!  M-a învățat cum să îmi fac masaj, să stimulez lactație, cum să mănânc și ce, cât și ce lichide să beau. M-a calmat și m-a asigurat că voi alăpta. Pompa aceea o voi ține minte toată viața: dureroasă, vai cât de dureroasă, dar mai mult de atât eficientă, am reușit să scot primii 4 ml de lapte. Cât de puțin e 4 ml, știți? Nu 40 ml, 4 ml! Da, ați citit bine. Era colostrul! Încă era acolo! De bucurie am plâns ca nebuna. O mie de sfaturi și de încurajări de care aveam nevoie mai mult ca de aer, vizite și alte sfaturi.

La mai puțin de o săptămână de pus la sân, mâncat bine, băut ceai de fenicul și chimion și masaj, masaj, masaj – alăptam exclusiv!

Sună prea bine pentru a fi adevărat, nu-i așa? Dar nu este! Dacă vreți orice se poate! Dacă sunteți din București și nu numai și vă doriți să alăptați, dna Mușat organizează și cursuri prenatale. Eu acolo am învățat atât de multe despre bebeluși, nutriție, până și cum să pun un pampers sau cum să țin un bebeluș în brațe. Pare ușor dar habar nu aveam eu cât este de complicat de fapt.

Prima alăptare

Ragadele au trecut mai greu. Am strâns din dinți de fiecare dată când îl puneam la sân. Dar s-au vindecat în cele din urmă, fără să bag de seamă s-au dus. Igiena strictă este obligatorie și masajul.

Pot spune cu mâna pe inimă că a meritat toată durerea, tot chinul, trezirile din miezul nopții, mulsul manual, masajul pieptului, kilogramele în plus și fiecare lacrimă. Pentru mine nu există reușită mai mare ca aceea a alăptatului.

Încă o dată, mulțumiri, cu întărziere, unei mame, unui om cu suflet și dăruință, fără de care nu aș fi putut alăpta: dna. Georgeta Mușat. Vă mulțumesc că existați!

Disclaimer: A nu se înțelege că învinovăteșc mamele care din motive obiective chiar nu reușesc să alăpteze.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s