Înainte și după cezariană la Elias

Voi pune disclaimer de la început, pentru a evita scepticismul și semnele de întrebare: Sunt o persoană puternică, cu rezistență ridicată la durere. Cele ce voi povesti în continuare sunt scrise la 9 luni distanță, deci suficient timp de a evita exagerarea situației și a durerilor.

Nu mă așteptam la cezariană. Eram pregătită trup și suflet pentru naștere naturală fără epidurală. Dar, la 41 de săptămâni, contracții zero, dilatație zero barat în chiloței cu picățele. Verdict? La prima oră, cezariană.

A nu se mânca nimic după ora 18.00. La ora 17.30 mi-a venit jumătatea cu pizza de la Pizza Hut (doar cerusem în mod expres) și m-am îndopat până la 17.55. Pot spune că m-am încadrat în reguli, nu?

  •  06.00 – trezirea. O domnișorică a venit șă îmi spună ce se va întâmpla în continuare.
  • 06.30 – clisma: rușinos? Da. Dureros? Puțin față de așteptările mele. Necesar? Chiar nu știu…
  • 07.00 – stomac gol, foame de lup.
  • 07.30 – sonda vezicală. Dureros? Extrem! Am încercat să dau bani (și am dat), am rugat să îmi fie pusă după anestezie. Refuz total. Motiv? Politica spitalului.
  • 08.00 – Spre sala de operație: Dezbracată, cu un halat invizibil mai mult pe mine, într-un cărucior cu rotile, simțind la fiecare mișcare sonda vezicală care mă rupea pe interior, aștept la ușă.
  • 08.10 – Dezbrăcarea. (în fața a vreo 10 bărbați) Încerc să mă sui pe masa de operație pentru administrarea anesteziei. Este prea înaltă, sonda mă doare și nu mă pot ridica. Nu mă ajută nimeni. Mă chinui 5 min în timp ce anestezistul era deja iritat (îi băgasem și lui destui bani în buzunar pt că vroia să îmi facă anestezie generală ”Dom’ doctor (mana a doua) nu vrea gravidele treze la cezariene”
  • 08.20 – Anestezia. Dacă doare? Da. „Stai nemișcată ca altfel o pătești!”, sunt încurajată.
  • 08.30 – Vine doctorița mea, zâmbește, mă calmez.
  • 08.40 – Îmi vine să vărs. Nu mai am voce și simt cum mi se întoarce stomacul pe dos. Sunt sfătuită să întorc capul spre stânga.
  • 08.45 – Simt ceva. Nu durere. E cineva în mine și simt asta. Se tot trage de mine.
  • 08.50 – O zmucitura puternică. Un țipăt înfundat.
  • 08.53 – Îi văd mocuța. Plâng.
  • 09.10 – Se coase. Se tot coase.
  • 09 și ceva – Dezbrăcată, sunt aruncată de pe masă de operație pe targă, apoi din nou pe un pat la reanimare. Încă nu doare.
  • 10.00 – Încep durerile. Simt că mor. O fată lângă mine țipă de durere. Încerc să o încurajez.
  • 11.30 – Calmantele nu ajuta iar oxitocina pentru strângerea uterului doare înfiorător. Aparatele altei doamne se declanșează. Nu vine nimeni pt 10 min. Panică.
  • 12.00 – Nu mai suport durerea. Vreau să mă mișc și nu pot. Simt cum îmi curge sânge. Mi-e sete și plâng. Vreau să îmi văd mogâldeața!
  • 13.00 – Mi-am pierdut cunostința de durere.
  • 14.00 – Avem voie UN SINGUR vizitator, dar nu pentru mai mult de 10-15 minute. Se vede cine are pile…
  •  14.30 – 08.00 – Îmi amintesc doar durerea și teama ”doamnei” care venea să îmi mai injecteze câte ceva. În loc să le pună în calmant, le punea direct în venă. Următoarele 30 de min simțeam că sunt tăiată pe viu. M-am rugat, iar și iar. Am crezut că nu mai vine dimineața. Fata de lângă mine gemea și țipa. Nu o mai puteam liniști. Eram o bucată de carne: goală, înfrigurată, sângerândă  și cu dor pentru copilașul pe care îl văzusem pentru 30 secunde.
  • 08.00 – Încep să ne mute în saloane. Nu vreau! Nu mă pot ridica. Operația mă ține, capul mi se învârte. Îmi vine să vărs, nu pot. Mi se încordează operația și mă ia cu leșin. Strâng din dinți și îmi înghit țipetele.
  • 09.00 – Încerc să beau ceva. Nu pot. Abia pot să mă întorc de pe o parte pe cealaltă. Încep injecțiile. Doamne cât dor! Mi-e prea rău să mă pot duce la micuț.
  • 12.00 – Îmi adun puterile să mă duc să îl văd. Sunt cam 100m din salon la neonato. Îmi ia 10 minute să mă ridic din pat. Da, doare și mă ține. Fac pași stângaci de parcă învăț să merg.
  • 12.15 – La neonato în carucior cu rotile: spun numele, mi-l trântește în brațe. Acum ce fac? Mă uit la el. Vreau să îl pun la sân, dar cum? Teoria o știam, dar era lung, eu mică în carucior cu mânere înalte. Cu chiu cu vai îl pun la sân. Ce nu știam? Că nu aveam lapte…
  • 12.30 – Mi se smulge (nu exagerez!) copilașul de la sân pentru că a trecut timpul și … el rămâne cu o bucățică din sfârc în gură. Sângerez, asistentelor li se rupe.
  • următoarele 2 zile – Eu cred că alăptez de zor, piticul îmi face răni mari, curge sânge. Lanolina și Garmastan la greu, fără efect.
  • peste 2 zile – Durerea aceeași dar am refuzat să mai stau. Doctorița mea mă caută și o întreb dacă nu cumva mă lasă să plec acasă. Da! Doar să stau cuminte…

La neonato nu conteaza ce duci tu, ce duce altă mămică. Le folosesc de la unul la altul. Scutecele la fel. Acasă am observat ditamai semnul la picioruș, peste care puseseră un fel de scotch. Pare S.F. dar a fost real. Se dă lapte praf la greu, din 3 in 3h, chiar dacă vine mama să îl alăpteze. Nu te întreabă nimeni înainte dacă ești de acord sau nu să îi dea formulă.

Acasă am descoperit că nu ieșea lapte. Îmi plângea copilașul în brațe și nu știam de ce. M-am panicat. Dureri mari, abia îl puteam ține în brațe.

După o săptămînă de chinuri, ragade, plânsete, febră și sâni febrili, am reușit! Am alăptat și încă alăptez după 9 luni, exclusiv. Fără ajutorul unui om minunat, dna. Georgeta Mușat, nu aș fi reușit. Va voi povesti și despre asta.

Concluzia? 

Cu doctorița mea aș naște de 100 de ori! M-am recuperat repede (nu că aș fi avut de ales), cicatricea deși a fost peste o altă tăietură, abia se mai cunoaște. În Elias? Nu. Chiar nu. Durerea aș mai suporta-o, dar să văd cum sunt tratați copilașii la Neonato și imposibilitatea de a fi mereu lângă ei, asta nu aș suporta.

O naștere ușoară și lapte din belșug!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s