De ce cezariană?

Cu un an inainte de a rămâne însărcinată am avut o surpriză de proporții mari. Am început să am dureri undeva sub coaste, în partea stângă. Dureri mici la început însoțite de balonare și constipație. Primul gând: colon leneș. Să mă duc la doctor? Nu! Doctorii sunt pentru fraieri. Glumesc. Eram prea ocupată cu locul de muncă pentru a-i da importanță durerii. Credeam ca este doar ceva exagerat în mintea mea.

Într-o lună durerile se amplificasera atât de tare încât nu mai puteam călca în piciorul stâng fără să resimt o durere ca de cuțit în abdomen. Mi-am schimbat teoria cum că aș fi răcit la ovare. Am luat buline și durerea părea să se fi dus. Asta până ce într-o dimineață am început să am grețuri și febră și am plecat cu taxiul la urgență la spitalul Medlife. Dacă puteți, evitați-l! Mi-au făcut o perfuzie, nu mi-au găsit nimic. Deși le-am explicat pe larg simptomele, ecografie mi-au făcut doar abdominală, pelviana mi-au lăsat-o mie presupun. Scurt pe doi? M-am trimis acasă. A doua zi, durerile mă sfâșiau așa că am fost la o clinică de cartier la o ecografie. Rezultatul? Chist ovarian, 6 cm in diametru, torsionat, de mers de urgență la control ginecologic care să confirme.

A doua zi, după un control fulger, s-a descoperit că deja aveam hemoragie internă și m-au operat de urgență. (Repet, dacă mă lăsam în mâna celor de la Medlife – nu generalizez – acum nu mai aveam cum să vă scriu). Am avut parte de o operație mare cât o cezariană. Nu s-a putut face laparoscopie.

Unde vreau să ajung? La durere. La neputința de a mă ridica în picioare și a mă duce la baie singură. La imposibilitatea de a urca sau coborî scări. La frica de a mă duce la baie. La a nu mă putea întoarce în pat de pe o parte pe alta, de a mă întreba singură ce mușchi încordam când mă ridicam înainte din pat. A durat mai bine de 30 de zile să pot coborî scările și să mă pot da singură jos din pat.

Atunci m-am decis să nasc natural. Decât o lună de dureri, mai bine 24 de ore. La 11 luni după, am rămas însărcinată. Am citit câte în lună și în stele despre nașterea naturală, am urmat cursuri speciale, ce mai, tot tacâmul. Însă nu am luat în calcul un singur lucru: viața.

La 41 de săptămâni încă nu născusem. Mergeam aproximativ 5 km pe zi în speranța că voi declanșa nașterea. Am mâncat și picant. Am făcut și băi mai calde. Am încercat și declanșarea manuală. Nu s-a putut. Joi, la ultima echo am primit și vestea: ”Nu puteți naște natural, nu mai aveți suficient lichid, mâine dimineață la prima oră, facem cezariană. Rămâneți internată.”

Am zâmbit amar și tâmp. Nu știam mai nimic despre cum decurge o operație de cezariană, doar că eu mă născusem așa. Gândindu-mă la operația anterioară m-am panicat. Dar era prea târziu și nu exista altă metodă de a naște.

Am avut parte de un doctor excelent. O doctoriță mai exact. Experiența spitalului Elias și-a lăsat însă adânc urma în subconștientul meu. Despre ce s-a întâmplat acolo, altă dată.

Dar vreau să întreb toate doamnele care își doresc să facă cezariană din capul locului din motive altele decât cele strict legate de sănătatea mamei și a copilului:

De ce doamnelor?

De ce v-ași dori atâta durere și o operație care se poate lăsa oricând cu complicații?

De ce v-ați dori să nu puteți alăpta imediat?

Să nu vă vedeți copilașul pentru aproape 24h, timp în care va primi formulă?

De ce v-ați dori să nu vă puteți ține copilașul în brațe datorită durerii?

De ce v-ați dori atâtea injecții și antibiotice și o noapte interminabilă la terapie intensivă când ești gol, în durere și nimănui (e.g. personalului) nu îi pasă de tine și de durerea ta?!

Chiar vă doriți asta?

Răspunsul doar voi îl aveți. Eu, la aproape 9 luni de la operație, încă am muschii tăiați. Sunt o persoană activă, cu tonus muscular bun, însă această operație m-a terminat atât psihic (eram pregătită pentru orice altceva, numai asta nu) cât și fizic. Cei care susțin că refacerea după nașterea naturală este mai rapidă, nu greșesc. (Nu neg posibilitatea apariției complicațiilor și în cazul nașterilor naturale.) În urma nașterii naturale se produc ”hormonii dragostei” care te și ajută să uiți prin ce ai trecut. La cezariană așa ceva nu există. Nu ai bucuria de a-l pune imediat la sân, de a-l liniști și mirosi în voie. Nu…

Totuși, citiți și despre cezariană chiar dacă vă doriți o naștere naturală, nu faceți ca mine. Pregătiți-vă sufletește pentru orice. Este până la urmă o experiență unică, indiferent de modul în care se întâmplă!

Disclaimer: Aceasta este părerea mea personală formată de-a lungul timpului și a experiențelor trăite.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s