34 de săptămâni și-o zi

Iarnă. Frig. Incredibil de frig. Toată lumea este înfofolită, cu năsucul roșu și fața ascunsă pe jumătate în haina călduroasă. Acum o lună, în decembrie, era soare și nimeni nu mai spera la neaua mult-așteptată de orice prichindel sau adult cu inima de copil. Privesc prin hubloul înghețat al avionului. Au! Iar mă înțeapă. De ce m-o tot înțepa partea de jos a abdomenului. Mai este până la … Oare am răcit? Ei hai, doar dl. Pinguin m-a pus să mă îmbrac de două ori mai gros decât m-aș fi îmbrăcat eu.

Nu trebuia să mă gândesc la el. Oare când ne vom mai vedea? Mi-e așa de dor. O lacrimă fuge și se prelinge pe obraz pe neașteptate înainte să o pot opri. Îmi vine să plâng în hohote,  să scot durerea din inimă, să mă dau jos din avion și să mă întorc la el. Nu pot. Ce urât este afară și ce vânt bate! E agitație mare pe culoarul avionului. Nu-i văd decât prin vis. Cum voi rezista până în aprilie? Fac în gând un calcul rapid, încă 100 zile, pe puțin. Va sta câteva zile, apoi iar pleacă. Din octombrie până acum, nici nu simt că ne-am văzut.

Au! Ce mă tot înțeapă? Îmi schimb poziția, mi se pare că încă mă jenează, trag pulovărul mai bine pe lângă corp. Hm, eu nu am dureri înainte, doar în prima zi. Mă fulgeră un gând. Oare?! Nu prea ar avea cum, doar am calculat. Și cât ne dorim! Și dacă? Ei hai, nu face planuri. Cu uterul tău, cu operația aia și perioada nepotrivită, chiar nu are cum. Decolăm. Gândurile mele și inima rămân în urmă, în această țară cu vreme potrivnică,  dar cu un suflet cald, parcă lăsat gaj.

Zilele și nopțile trec greu, pline de suspine și dor. Clar nu suntem făcuți pentru distanță! Mă așteptam să mă simt mai singură și cu toate astea parcă s-a schimbat ceva. Prietena mea este însărcinată în 3 luni. Mă uit la ea, cât de palidă și nemâncată este. La grețurile ei, cred și eu… Mă simt ca un balon și o întreb mai mult în glumă cum se simțea ea în prima lună de sarcină. Îmi descrie cu lux de amănunte iar eu o ascult fascinată, dar parcă din altă lume. Dau din cap, o încurajez și mă aud spunând: „Mai încolo mergi cu mine să iau un test de sarcină?” Zâmbește fix ca un complice.

Peste 1h eram amândouă prin nămeți în drum spre farmacie. Ea dârdâind, eu cu jacheta descheiată și simțind că mor de cald. Nu voi uita niciodată fața farmacistului când i-am cerut un test de sarcină și l-am întrebat cât de sigur este. M-a analizat îndelung, nu cred că avea mai mult de 27 de ani.  Ce-o fi gândit? Primesc testul, mă apucă toate emoțiile când dau să scot banii, îmi scapă pe jos. Cu palmele transpirate bag testul în buzunar. Eram în toiul zilei, într-o marți. Să aștept până mâine dimineață? Ce rost are. Pe testul Sure Check scrie că îl pot face oricând! Bag testul în buzunar. Am inima în gât. Nici nu citesc bine instrucțiunile. Și aștept. Aștept. Mă uit la ceas. Cât era ceasul? Zicea ceva de invaliditate dacă trece de 10 minute. Tresar. Să mă uit la el? Mi-e teamă. Îmi vin în minte cuvintele prietenei mele: „Cum ar fi să fim însărcinate în același timp?” Era așa sinceră dorința ei!

Îmi țin respirația. Nu am curaj să mă uit. Dacă…? Dar dacă…? Iau testul, îl studiez pe toate părțile. „Într-o secundă mi se poate schimba viața și totul depinde de un băț alb cu portocaliu.”

Dau capacul la o parte, dar nu mă uit imediat. Respir adânc și cu o fâlfâială a inimii mai puternică decât bătăile aripilor unui porumbel, mă uit.

Va urma

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s