Maternitatea Elias

Când ma gândesc la noi, mamicile acestei veri de-a dreptul infernale, cum mergem agale pe cadurile astea, cu odorul la înaintare, parca văd o serie de pui pieptoși la rotisor. Apetisanți, bine-înțeles. Cu plecăciuni cer iertare pentru comparația poate prea…pofticioasă.

Venii cu greu de la doctor pe străzile de ciment încinse. La dus, am fost într-o suflare pentru a afla vești proaspete despre chiriașul din ghiozdan. Cum am fost chemată la raport destul de spre amiaza, soarele deja isi arunca săgețile de foc înspre noi, parca întrebându-ma mirat: „Soro, ce cauți pe străzi la ora asta, nu vezi că acum este timpul și împarația mea? Haide, repejor acasă înainte să te pârlesc.” Ajung dupa un mers cu 41 în picioare. Apa deja o simțeam șiroind pe sub rochia de pânză. Mă amuză un gând: „Când s-o rupe apa, nu mai simt eu așa o prelingere pe picior, cred că inund pâna la parter vecinii” Zâmbesc pentru mine, traversez cu ochii în paișpe și mă trezesc în curtea spitalului. Portar? Nu avem. Vad ușile de la intrarea principală și mă simt suficient de importantă încât să consider că aceea este intrarea lăsată deschisă special pentru mine. Nu e nimeni la parter. Mă da’ chiar nimeni? Vroiam să întreb pe unde gasesc un lift să urc la secția de Gineco. Hm, chiar acum trebuie sa ajung la baie? Merg pe un culoar luung și merg cale lungă până-n seară dar nu găsesc nici toaletă nici țipenie de om. Totusi, o toaletă, și urgent, unde găsesc? Îmi adresez mie întrebarea, în continuare nu era nici urmă de cadru medical sau măcar un nene de serviciu, paznic, bodyguard, ceva. Mă simt un fel de Queen of my castle și pășesc tare țanțosă. Zăresc o ușă, pe care este lipită o foaie – scrie cu un pix, apăsat și neuniform „WC pacienți” Fericită nevoie mare, intru și … ușa nu se închide. E hai, mi se pare! Mă chinui, încerc să țin cu o mână ușa, prea departe! Nu ajung! Îmi aduc aminte de pățania unei fete care și-a luat inima în dinți și spunând „Tatal Nostru” în timp ce se uita să nu vină nimeni…. a reușit.

Mă spăl pe mâini cu apa rece și trec mintal pe lista pentru spital: gel dezinfectant, spirt, hârtie igienică (sau șervețele) neapărat un sapun lichid, șervețele umede. Clar nu trebuie uitat nimic.

Urc pe scări, doar liftul nu l-am găsit, tot nimeni. Privind în stânga și în dreapta simt cum mă ia cu amețeli. Nu, nu de la scări. Ci mi s-a zbârlit pielea pe mine văzând condițiile de acolo. La secția de Gineco erau câteva batrânele, operate, carora li se schimbau pansamentele. Toate, în sir indian, cu banii în mână sau dosiți prin buzunarele halatelor mult prea largi și mult prea ponosite, mișcându-se anevoios, cu punguțele cu sânge dupa ele. Inimami s-a înmuiat instant.
În antiteză o doctoriță blondă, piți-țiți, boită la ochi, le chema pe un ton tăios și se irita când acestea nu se mișcau suficient de repede.

Tot așteptând să îmi vină rândul, zăresc o serie de afișe pe ușa despărțitoare. Cum curiozitatea mă roade orice-aș face, m-am zgâit pentru câteva minute. Hm, informații din 2009 și 2010, nimic actualizat. Aha, uite programul de vizite: iau  o gură de aer și-i spusn puiului de pinguin, „Moață mică, tu să vii în weekend, să vină tati tau sa ne viziteze cat mai mult!” Programul de vizite dupa cum vi-l puteti imagina: L-V între 15.00 – 19.00. Cam prea puțin. Nu că aș fi eu foarte odihnită după o naștere, dar mi se pare deprimant să stai atâta în spital înconjurat de mâini întinse și priviri de gheață topitoare numai la vederea verzișorilor.
Pentru sfârșitul de săptămâna, ceva mai ademenitor, 12.00 – 19.00. Nr. de vizitatori acceptati este 1 că doar de ce ai vrea 2.

În drum spre casă meditez: în doctoriță am încredere. În corpul meu, am incredere. Dar mai departe? După expulsie? Teama mea irațională este că îmi vor schimba pinguinul mititel în maternitate sau pentru că nu voi ști pe cine să ung, se pomeneste sărmanul rotofei cu vreo frumusețe de infecție, iritație, sau orice s-ar putea găsi într-un spital modernizat, cu pereti crăpați, uși coșcovite, praf și var căzut la fiecare pas cu  aparatură din toamna anului 1900.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s