Neuron însărcinat, caut minte liniștită

Statul în casă îmi priește tot atât de mult cât îi priește unui pește să se zbată pe uscat. Deși au trecut doar 5 zile (aceasta fiind a 6 a zi) de când stau acasă, simt că mă urc pe pereți. Mai văd câte un fluture, din acela care ne strică mălaiul și în ochi îmi sticlește o idee: să mă urc lângă el, poate îmi mai trece din plictiseală. După ce încerc să mă conving că nu am nicio șansă să mă cocoț pe pereți și nici să-mi crească aripi, iau o carte. O sucesc, o învârtesc, citesc cateva rânduri dar piticul mă anunță printr-un croșeu de dreapta bine ațintit către ficatul meu, că nu îi place cum stau. Și mă întorc; nici pe partea asta? Nicio șansă: primesc un șut puternic în stomac. Gata, am înșeles, mă ridic. Nici nu apuc să pun piciorul în pământ și mă cuprinde o durere din șciatic pe picior de  merg șontâc. Errm, trebuie să mă grăbesc, dacă nu ajung in timp util la baie? Colac peste pupăză, mi-a amortit și celălalt picior. Numai ace îl simt. Burtica se face pietroi și ca un mic Quasimodo mă indrept spre camera eliberatoare cu care m-am împrietenit peste măsură mai ales în ultimele săptămâni, mai mult nocturn, când nu ne vede nimeni. Doar somnul este supra-evaluat, nu?

Revin dupa o scurtă pauză publicitară și mă gândesc, acum ce fac?! [alcool] Nu, alcool nu poți bea, iar bagi somn? O să te lătești mai rău ca o vacuță. Măcar aia de lapte zilnic, tu de ai avea măcar când naști. [bang]
Mă asez pe jos lângă cușca lui Ciob (chinchillatus somnoricus). Mă ignoră total, doar pentru el este noapte la ora asta. Îi mai pun ceva de papa și mă învârt iarăși până în bucătărie. Cât a trecut? Doar 15 minute… Mă uit la mobil, barbarul (adică bărbatul) doarme la ora asta. Intru pe forum. Yaay, stai că a mai scris cineva! Citesc avid, răspund și iar stau. Le citesc și pe mămicile odiseei iulie-august. Aww, s-a mai născut un puiuț![olala] Eu oare când nasc? Dacă mă apucă inainte? Dar parcă ar fi mai bine mai înainte decât să stau cu sufletul la gură că nu mai vine. Oare oi fi in stare EU să nasc? Lasă, că doar au născut atâtea înaintea ta, iar mă îmbărbătez singură. Dar după, acasă, cum m-oi descurca?
Tic-tac, tic-tac! Ceasul de pe hol ma atâtă și iar mă uit, cât a mai trecut? Încă 12 minute. Ce aștept? Să mai treacă o zi, o oră. Iau o gură de lapte rece și mai dau un refresh paginii de DC, ia, a mai scris cineva-ceva?
Fetele sunt și ele ocupate. Vreau și eu sa îmi ocup timpul cu ceva. Mai intorc o pagină: „imediat după expulsie nou născutul este curățat și pus pe pieptul mamei, contactul imediat este recomandat pentru a se crea relația dintre cei doi” Mă infurii. Mda, dacă ar fi si la noi la fel. Arunc cartea cât colo și îmi bombăn barbarul în gând, „La ce îmi trebuia mie carte despre naștere din Anglia? Că doar la noi e altceva, nu se pupa!”
Într-un final renunț, ridic aceeași carte, „Trebuie sa o termin, imi zic” și mai arunc o privire pe geam: „Oare pe noi când ne ploua?”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s