Zâmbetul de astăzi

Am primit un link plin de poze haioase care mi-au adus un zâmbet pe buze și pe care vreau să vi-l ofer și eu vouă.

Din 50 de zâmbete, sigur vă vor fura măcar unul! Link-ul este acesta. ^^

 

Anunțuri

Mama

Tu

Tu, față palidă, senină

Tu, înger făr’ de aripi

Durerea vino de-mi alină

În păru-mi puneți mâna

Tu, zâmbet trist, surâde-mi

Tu, zână din povești

Șterge-ți lacrima clară

A mea icoană ești!

Tu viața ta mi-ai dat-o

Când tare mai plângeam

La pieptu-ți m-ai strâns tare

Dragostea ta s-o am

Tu, chip sfios și inimă tăcută

Tu, inger  păzitor

Îți cer, îți cer iertare

Sufletu-ți cald și iubitor

Tu maică ce suspini și suferi

Tu, tot ce am în lume drag

Zâmbește-mi te rog numai mie,

Surâde-mi, al meu psalm!

Pandișpan cu vișine din compot

Am poftă de ceva dulce, făcut în casă și ceva care să fie bun. Am o carte de-a lui Jamie Oliver care contine o groază de rețete de dulciuri dar cum nu am toate ingredientele în casă, parcă nu îmi vine să ies doar pentru un dulce…

Fur o rețetă de blat de prăjitură Victoria și o voi face cu vișine din compot pentru că deja nu se mai găsesc în piață. Haideți să vă zic cum am făcut.  Continuă lectura

Banca Asociației

– Uite o băncuță sub teiul ăla, spuse o fată prietenei sale, arând inevitabil locul cu pricina cu arătătoru-i stâng.

– Dacă pică omizi, eu nu stau acolo! primi răspuns din partea unei fete slăbuțe cu privire ageră.

Urmărind cu privirea arătătorul găsim un bloc drăguț, de 4 etaje. Umbrită de teii în plină floare, băncuța de lemn vopsită în verde, de la scara blocului, le îmbie pe fete să se adăpostească de soarele amiezii. Vis-a-vis, un părculeț invadat de tineri liceeni care se bucură de o pauză între ore și copilași zburdalnici care se dau în leagăne, se joacă de-a prinselea, leapșa sau plâng pentru că nu vor să meargă acasă să prânzească!

– Ce bine este aici! Așa răcoare și liniște, parcă nici nu m-aș întoarce la birou…

– Că bine zici, în birou este așa cald, iar aerul condiționat parcă și acum îmi piuie în urechi!

Oftează amândouă, aruncându-și un ochi la ceas și calculând cât a mai rămas din pauza de masă.

– Încă cinci minute și mergem, bine?

Răspunsul întârzie să apară deoarece în peisaj, de undeva din spatele blocului apare o doamnă în vârstă. Le privește pe fete cu răceală și ochii ei par să spună: „Ia uită-le și pe astea, venitără acilea, pe banca noastră să facă mizerie. Hm, asta mai e și cu burta la gură și nici verighetă nu are”

– Da’ ce căutați voi aici? se sparse liniștea de o voce pițigăiată

– Stăm un pic la umbră, să ne odihnim, răspunse fata însărcinată, a cărei verighetă era acasă, deoarece pe degetele umflate numai verigheta nu ar fi intrat.

– Aici?! Pe banca noastră, da’ ce, parcul nu vă e suficient?

– Nu vedem cum v-am deranja, am stat puțin și urmează să plecăm.

– Păi da, veniți aici să fumați, apoi vin și alții și fac ca voi! Să bea aici pe banca noastră, luată din banii Asociației?!

Fetele prives în jurul lor, nu e niciun muc de țigară, iar ele cu atât mai puțin ar fi făcut mizerie. De pe stradă vine grăbită pe alee o altă doamnă:

– Ce e dragă? Cine sunt astea? i se adresează de la jumătatea aleii pe un ton deranjat această doamnă cu sacoși în mână prietenei ei arâtând spre cele două tinere.

– Ei uite și tu, le-am găsit stând aici, pe bâncile noastre. Îți dai seama cât tupeu? Haideți, valea de aici.

Fetele își vorbesc din priviri. Nu își credeau urechilor dar nici să se certe cu ele, nu se merita. Până să apuce să se ridice, doamna de pe alee, venii în trombă lângă bancă unde nu mult mai avu’ să le pună sacoșele în brațe și să se așeze peste ele.

– Să vă fie învățătură de minte, să nu mai călcați pe aici!

 

Există babe și babe. Doamne și doamne, care își primesc pensia din salariul nostru. Dar banca a lor era.

Limonadă de pepene roșu

Cui nu-i priește o felie de pepene roșu pe căldurile de afară? Vara aș putea trăi numai din pepene roșu cu brânză și pâine. Acum câteva zile am primit un pepenaș nu tocmai dulce cum ar fi fost pe gustul meu. Nu l-aș fi mâncat așa parcă. M-am chinuit cu o feliuță, nu m-a încântat așa că am zis că e momentul să îmi pun creierul la contribuție pentru a nu arunca bietul pepenaș. A ieșit ceva între limonadă și suc de fructe sănătos și plin de antioxidanți – o pepenadă.

Ce-am folosit:

– aproximativ 1.5 kg miez de pepene roșu

– zeama de la o lămâie

– zeama de la o portocală

– un praf de ghimbir

– 2 linguri mari de miere

Am băgat pepenele la storcătorul de fructe, l-am amestecat bine cu zeama de portocală și lămâie apoi am adăugat mierea și praful de ghimbir. Acum așteaptă la frigider să fie încercat și să mă răcorească la o felie de pandișpan.

Arată bine și are gust și mai bun!